Suflet reîntregit

Pe un monoton și trist timp

Timp ce se oprea în loc

M-am aflat pentru infinit

Și am uitat până și de lacrimile

Așternute pe porțelanul din care-mi beau

În fiecare zi amarul.

Și într-un vis mi se spală tot amarul

Un vis cu o contopire de suflete

Care-mi alină a mea gravă suferință.

Dar tu ești, visule

Devenit a mea realitate perfectă

Cu care-mi împart în fiecare dimineață

Un început de zi din eternitatea noastră

Precum și din porțelanul vechi din casă

Câte puțin ceai și mai multă fericire.

Pentru că tu, vis dulce

Îmi ești întruchiparea unui ideal

Pe care să-l ating mi-e teamă

În atâta fragilitate a existenței

Dar pe care îl cuprind în suflet cu dragoste și grijă.

Și prin a ta existență sunt acum mai fericită

Pentru că-n atâta amar de vreme am suferit

Iar apoi toată tristețea mi-ai transformat-o-n vis

Vis nestins de dragoste eternă.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s