Frumusețea efemerului

Printre atâtea speranțe false dăruite
Te-am vrut pe tine să-mi fii adevăr
Și refugiu în zile de tristețe
Să-mi găsesc o casă fără pereți
Doar un suflet cald, dornic de iubire
Să-mi scap mintea de griji atunci când sunt cu tine
Dar tu ești așa aproape…
Nu pot să te ating
Și te prețuiesc cu o privire pătrunzătoare
În frumosul etern imaginat într-o șoaptă dulce
Te visez alături…
Însă tu..
Tu nu ești nimic altceva
Decât un vis din porțelan
De care mi-e teamă…
Mi-e teamă să-l ating, atât de fragil
Iar atunci…
Atunci tot universul meu s-ar dărâma
Și s-au face ruine sub al meu văz
Eu știu că ești un alt lucru efemer
Și-mi pare rău…
Că asemenea unei flori, în mâinile mele
Nu te pot face să-mi crești pentru o eternitate
Sau…chiar mai mult.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s